joi, 10 decembrie 2009
Un an de ,,bloging''.
Acum un an aveam şi eu blog.Singură fiind simţeam nevoia de a vorbii cu cineva.Şi cum e greu să găseşti pe cineva să te asculte m-am gândit că e mai bine să-mi scriu gândurile şi frământările interioare undeva. Aveam un jurnal dar parcă nu mai era la modă, sow...m- am gândit că un blog ar fi potrivit.Ok dar cine ştia ceva de bloguri....eu nu...Noroc că la greu prietenii se cunosc şi aşa a apărut blogul meu...Frumos nu?....Revin.
A venit iarna.....
Deşi a venit iarna simt o caldură care-mi inundă sufletul.De vină sunt sărbătorile care se apropie cu paşi repezi, de vină eşti tu că îmi dăruieşti fără a cere nimic în schimb toată iubirea pe care nici nu am visat vreodată că o voi simţii...
După perioade mai rele sau mai bune, după ce am pierdut persoane dragi, îngeri pe pământ transformaţi în îngerii Domnului, vreau să revin la prima mea dragoste: scrisul. Şi deşi afară sunt 6 grade celsius am ales să scriu cu verde pentru că niciodată nu strică o pată de culoare:D.
După o lungă perioadă de frământări politice, după mii de cuvinte spuse fără rost, după campanii anti băsesciene(ca niciodată, de altfel), s-a terminat totul. A fost ales acelasi om să ne conducă şi sincer nu ătiu dacă să plâng sau să râd pentru că alternativa nu era cea mai bună soluţie aşa că nu aveai ce alege....Oricum România plânge de foame, plânge de frig, plânge după serviciile pe care le-a avut.....şi nimeni nu aude....nimănui nu-i pasă....toţi gândesc pentru bunăstarea lor, a familiilor lor....Şi ce dacă e criză, tot timpul a fost pentru cei mai mulţi dintre noi, mi-e greu să mă gândesc la tot ceea ce am văzut, am simţit....e greu, greu de tot....nu ştiu unde vom ajunge cu această nepăsare. Ascult muzică românească veche şi mă gândesc cât de bine era când ascultai muzica Laurei Stoica, a Monicăi Anghel, a Mălinei Olinescu....lista e prea lungă pentru a o reproduce....nu ştiu poate sunt eu prea nostalgică....
După perioade mai rele sau mai bune, după ce am pierdut persoane dragi, îngeri pe pământ transformaţi în îngerii Domnului, vreau să revin la prima mea dragoste: scrisul. Şi deşi afară sunt 6 grade celsius am ales să scriu cu verde pentru că niciodată nu strică o pată de culoare:D.
După o lungă perioadă de frământări politice, după mii de cuvinte spuse fără rost, după campanii anti băsesciene(ca niciodată, de altfel), s-a terminat totul. A fost ales acelasi om să ne conducă şi sincer nu ătiu dacă să plâng sau să râd pentru că alternativa nu era cea mai bună soluţie aşa că nu aveai ce alege....Oricum România plânge de foame, plânge de frig, plânge după serviciile pe care le-a avut.....şi nimeni nu aude....nimănui nu-i pasă....toţi gândesc pentru bunăstarea lor, a familiilor lor....Şi ce dacă e criză, tot timpul a fost pentru cei mai mulţi dintre noi, mi-e greu să mă gândesc la tot ceea ce am văzut, am simţit....e greu, greu de tot....nu ştiu unde vom ajunge cu această nepăsare. Ascult muzică românească veche şi mă gândesc cât de bine era când ascultai muzica Laurei Stoica, a Monicăi Anghel, a Mălinei Olinescu....lista e prea lungă pentru a o reproduce....nu ştiu poate sunt eu prea nostalgică....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)