luni, 22 decembrie 2008

Probabil de dragul că un bun prieten s-a oferit să mi facă blogul,nu-mi vine să mai plec de la calculator.Aş scrie in continuu ca o nebunică ce sunt,bineînţeles fără a-mi neglija îndatoririle de gospodină.Probabil este şi din cauza faptului că mă bucur enorm de fiecare lucru nou ce apare in calea mea,aţi văzut cum e la ouăle kinder emoţia descoperirii unei jucării,aşa este şi la mine.Incerc să-mi fac viaţa frumoasă cu ajutorul lucrurilor minore,care poate pentru alţii nici nu există.Sad but true!
Aştept cu nerăbdare clipa în care o să ajung acasă,o să stau lipită de sobă pană simt că-mi ia hainele foc,imi place la nebunie chestia asta.Nu să-mi ia hainele foc,Doamne fereşte,să stau lângă sobă,să mănânc nuci şi să dezgrop amintiri de mult uitate cu ai mei.......

Speranţă

După o oră jumătate sau poate mai bine de somn,se pare că văd lumea în mov.Incerc de vreo săptămână încoace să-mi conving un apropiat că Moş Crăciun există,dar se pare că nu reuşesc.De ce incercăm şi reuşim să distrugem toate miturile,tot ceea ce ar trebui să păstrăm cu sfiinţenie de la străbunii noştri.Am auzit la radio o reclamă tare drăguţă care zicea că Moş Crăciun există in fiecare om bun,perfect adevărat aş spune eu.Viaţa ne ia câteodată ceea ce avem mai scump pe lume,lăsându-ne goi pe dinăuntru şi apoi vine renegarea a tot ceea ce ne inconjoară,maturizarea timpurie,trecerea rapidă peste copilăria care trebuia să fie fără griji şi fără nevoi.....E greu şi devine şi mai greu când trebuie să răzbeşti singur,când nu ai cui povesti durerea care te macină in interior.....

Frământări interioare....

,,Dar cine nu se teme de întunecimile mele, găsi-va sub chiparoşii mei poteci de trandafiri înfloriţi."Sunt atatea cuvinte carora nu le dăm importanţă şi care pot spune aproape totul despre un om...
Să dăm importanţă tuturor cuvântătoarelor,oricine are ceva de zis,să nu ne grăbim să categorisim sau să judecăm,pentru că ştim cât urâm să fim judecaţi.

Vacanţă!

Cat de mult am asteptat vacanţa......şi uite ca a venit si la fel o sa treacă.Mă cuprinde nostalgia şi totodată supărarea:de ce domn'le nu ninge?Ar putea fi aşa de frumos...In fine mai sunt atât de puţine zeci de ore până pe 25 decembrie incât imi saltă inima de bucurie....

Să ne auzim cu bine in anul care ne bate la uşă şi să incercăm să lăsăm grijile deoparte cel puţin in acestă perioadă.

Sărbători fericite!

Life is too short! Carpe diem!

Fii tu insuti,ai incredere in tine si nu uita iubeste pentru a fi iubit!