Un an de ,,bloging''.

Acum un an aveam şi eu blog.Singură fiind simţeam nevoia de a vorbii cu cineva.Şi cum e greu să găseşti pe cineva să te asculte m-am gândit că e mai bine să-mi scriu gândurile şi frământările interioare undeva. Aveam un jurnal dar parcă nu mai era la modă, sow...m- am gândit că un blog ar fi potrivit.Ok dar cine ştia ceva de bloguri....eu nu...Noroc că la greu prietenii se cunosc şi aşa a apărut blogul meu...Frumos nu?....Revin.

A venit iarna.....

Deşi a venit iarna simt o caldură care-mi inundă sufletul.De vină sunt sărbătorile care se apropie cu paşi repezi, de vină eşti tu că îmi dăruieşti fără a cere nimic în schimb toată iubirea pe care nici nu am visat vreodată că o voi simţii...
După perioade mai rele sau mai bune, după ce am pierdut persoane dragi, îngeri pe pământ transformaţi în îngerii Domnului, vreau să revin la prima mea dragoste: scrisul. Şi deşi afară sunt 6 grade celsius am ales să scriu cu verde pentru că niciodată nu strică o pată de culoare:D.
După o lungă perioadă de frământări politice, după mii de cuvinte spuse fără rost, după campanii anti băsesciene(ca niciodată, de altfel), s-a terminat totul. A fost ales acelasi om să ne conducă şi sincer nu ătiu dacă să plâng sau să râd pentru că alternativa nu era cea mai bună soluţie aşa că nu aveai ce alege....Oricum România plânge de foame, plânge de frig, plânge după serviciile pe care le-a avut.....şi nimeni nu aude....nimănui nu-i pasă....toţi gândesc pentru bunăstarea lor, a familiilor lor....Şi ce dacă e criză, tot timpul a fost pentru cei mai mulţi dintre noi, mi-e greu să mă gândesc la tot ceea ce am văzut, am simţit....e greu, greu de tot....nu ştiu unde vom ajunge cu această nepăsare. Ascult muzică românească veche şi mă gândesc cât de bine era când ascultai muzica Laurei Stoica, a Monicăi Anghel, a Mălinei Olinescu....lista e prea lungă pentru a o reproduce....nu ştiu poate sunt eu prea nostalgică....

Doesn t time fly?

Iata- ne in luna mai, foarte aproape de perioada examenelor.Nici macar nu stiu cand a trecut timpul asta, de necrezut cum zboara si noi imbatranim pe zi ce trece, si ne pierdem din elan si din sperante, nimic nu mai e la fel, azi esti, maine nu se stie...Trist dar se pare ca pe zi ce trece e din ce in ce mai rau; degeaba visam la mai bine ca este din ce in ce mai rau.Ne pierdem si gramul de decenta pe care il avem cu toti si cu asta dispare totul.Se duce pe apa sambetii... se pierde in neant...

Se pare ca nimeni nu are curajul sa lase comenturi.Chiar nimeni nu are nimic de zis cu privire la ceea ce public? Spuneti-va parerea ca sa stiu si eu ce vreti sa cititi, ce vreti sa aflati; altfel o sa inteleg ca va plictisesc enorm:D.

Reversul medaliei....

Dupa ce am crezut ca primavara se va instala in viata noastra definitiv, ne-am trezit intr-o dimineata, acum vreo doua zile cu zapada la fund.Tocmai cand nu te astepti ceva imprevizibil iti apare in viata si pe moment poate chiar nu stii cum sa reactionezi.In cazul acesta nu trebuie sa disperi, pentru ca se va gasi cineva mereu care sa te sprijine, sa-ti fie alaturi, cu o vorba buna, cu un umar pe care sa-ti descarci energia negativa acumulata in timp...Totul raul spre bine nu uitati asta niciodata.Doar cu o fire optimista, cu un suflet deschis, cu o inima calda putem reusi, putem avea succesul pe care ni-l dorim cu totii.Si inca ceva, pentru a avea ceva trebuie sa va doriti cu ardoare acel lucru iar rezultatul nu va intarzia sa apara, incet, cu speranta si cu ajutorul lui Dumnezeu.Va pup si va respect!

Încă una.....

O familie de viermi traia intr-un rahat. Micul vierme o intreaba pe mama lui: - Mama, noi am putea trai intr-un mar ? - Da, fiule, am putea trai intr-un mar. - Mama, noi am putea trai intr-o banana ? - Da, fiule, am putea trai intr-o banana. - Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat ? - Pentru ca suntem patrioti si asta e tzara noastra fiule.



Un batrân de 75 de ani, merge la spital sa faca o analiza a spermei.Doctorul îi da un borcan si-i spune:
- Ia borcanul asta si vino cu analiza mâine!
A doua zi, batrânul apare, cu borcanul la fel de curat si gol ca ziua trecuta. Doctorul întreaba ce s-a întâmplat, iar batrânul explica:
- Stiti, doctore, uite ce-am patit: Prima data am încercat cu dreapta, apoi cu stânga si nimic. Apoi am chemat-o pe nevasta-mea. A încercat si ea si cu mâna dreapta si cu mâna stânga, apoi cu gura: prima data cu proteza, apoi fara proteza si tot nimic. Apoi am chemat-o pe vecina de alaturi: a încercat si ea si cu amândoua mâinile si cu gura si tot fara rezultat. Doctorul era socat:
- Ai chemat-o si pe vecina....????, iar batrânul raspunde:
- Da si oricât ne-am chinuit, n-am reusit sa deschidem borcanul!

Să râdem puţin!

Sâmbăta dimineaţa m-am trezit devreme, m-am imbrăcat in linişte, mi-am pregătit un pachet cu mâncare pentru prânz, am luat câinele, am mers apoi tiptil până la garaj, am ataşat barca la Jeep şi am vrut să pornesc la drum. Spre disperarea mea, la ieşirea din garaj am observat că afară era o vijelie de nedescris, ploaie amestecată cu fulgi de zăpadă şi vântul care sufla cu peste 95km/h. Am revenit cu maşina in garaj şi am pornit radioul. La ştiri se anunţa că vremea se va inrăutăţi in continuu. M-am intors in casă. M-am dezbrăcat in linişte şi m-am strecurat lângă femeia mea din pat şoptindu-i la ureche:
- E o vreme ingrozitoare afară... Ea, a răspuns somnoroasă : - Iţi vine să crezi că soţul meu idiot e la pescuit pe furtuna asta ?!

Special pentru băieţii care oferă flori.

Se ştie că aşa cum mai sunt puţini care iubesc cu adevărat, mai sunt şi puţine fete cărora le plac florile şi ar dori să primească din când în când câte o floare(printre alea puţine se află şi subsemnata dar asta e altă mâncare de peşte).Zic puţine pentru că acum la mare căutare sunt maşinile, cristalele, toate lucrurile materiale care valorează mult, ce flori, ce plimbări prin parc, ce nopţii pierdute pe malul lacului în braţele iubitului, poveşti din vremea lui buni...
Dar să lăsăm partea majoritară a lumii în care trăim şi să ne concentrăm asupra minorităţii.Dacă aveţi norocul să găsiţi o fată care se mulţumeşte doar cu iubirea voastră şi cu un buchet de flori, trebuie să ştiţi ce flori să-i duceţi, în funcţie de ce sentimente aveţi pentru respectiva.Astfel conform limbajului florilor introdus pentru prima dată de Charles al II-lea al Suediei în 1700, o întreagă conversaţie poate fi cuprinsă într-un buchet de flori.Deci trandafirii, care sunt cele mai oferite flori la ora actuală,simbolizează dragoste alături de lalea; garoafa dacă este albă reprezintă iubirea pură,dacă este roz -nu te voi uita niciodată; ghioceii reprezintă simbolul prieteniei; dacă vreţi să fiţi iertaţi oferiţi lotus; măslinul reprezintă pacea alături de portocal care reprezintă căsătoria; până la urmă nu contează ce reprezintă fiecare, floarea are farmecul ei şi trebuie dăruită unei persoane speciale din viaţa ta.

Această zi e una în care mi-ar plăcea să nu fiu pe acest pământ; alături de ea e ziua de:Dragobete, 1 martie, 8 martie....cel puţin o săptămână pe an mi-ar plăcea să nu exist.E trist să stai la calculator, să-ţi scrii ideile(pe care poate nu o să ţi le citească nimeni), să încerci să-ţi imaginezi o zi ca oricare alta, mizeră, trecută fără vreo realizare sau să încerci să ieşi cu cineva alături de care simţi că nu aparţii, că locul tău e în oricare alt loc numai acolo nu.Şi mai greu este să scrii toate astea cu un scârţâit de pat de la etajul 2.Asta e ziua îndlăgostiţilor care o să treacă aşa cum a venit.

Îndlăgosteala!!!!!!!!!!

Zi frumoasă, zi de februarie 14, zi dedicată tuturor care iubesc sincer şi cu inima curată. După părerea mea umilă cam puţini sunt cei care iubesc sincer, fără prejudecăţi, fără a ţine cont de vreo părere, liberi ca păsările cerului.Mă bucur de fiecare dată când văd câte o pereche de îndlăgostiţi(cum zic puiuţii), care prin aura care îi învăluie fac ca tot din jurul lor să pară mirific, peisaj rupt din basme....

Speranta moare ultima!

Ploaie.După câteva zile mai călduţe din nou ploaie, of, m-am săturat de vremea asta vreau soare.Se aud păsărele cântând dar parcă nnu am suficientă forţă să ne înveselescă, să ne anime sufletele pierdute în universul necunoaşterii profunde...Noroc că mai avem persoane cu capul pe umeri care ne trezesc din nou la viaţă.Mulţumesc pentru tot!

5 minute de mediatie

V-ati pus vreodata intrebarea:Pentru ce ne-a fost data viata asta?
Care e scopul nostru in viata asta? Pentru 5 minute ganditi-va la asta si daca vreti sa-mi impartasiti raspunsul va astept.V-AM PUPAT!

vacanta mica!

Bine v-am regasit!
Cu luna plina in fata ochilor, cu o mare dorinta de a scrie in suflet si cu mana pe calculator incep prin a va zice aseara cei care iubesc astromonia, au avut posibilitatea de a vedea luna,stelele,galaxiiile foarte aproape prin telescopul de la Observatorul Astronomic de la Universitate. Evenimentul a fost realizat cu ocazia implinirii a 400 de ani de la primele observatii astronomice, care ne-au fost lasate de marele Galileo Galilei.Acesta a contrazis teoria lui Ptolomeu, a intrat in conflict cu conceptia aristoteliana, atragand asupra sa ,,atentia" Bisericii Catolice.Continuand sa-si sustina teoria conform careia pamantul se invarte in jurul soarelui, acesta este arestat si adus in fata multimii in tribunalul inchizitorial si pus sa infirme ideea sa.Un lucru si mai interesant este ca acesta a rostit printre dinti, dupa ce a infirmat teoria ca: ,,si totusi se misca". Acesta este un exemplu clar al omului care pana la sfarsitul care i se prevestea(prin arderea sa pe rug, de care a scapat insa) a stiut sa-si mentina teoria cu pretul vietii.
Un lucru care ma indigna este ca abia la 350 de ani dupa moartea sa, i s-a recunoscut valoarea stiintifica de catre Vatican.De ce a fost nevoie de atat amar de vreme sa se recunoasca ceva ce era evident ca reprezinta o valoare mondiala?
Cam atat pentru asta seara cu astronomia.

I m back!

Dupa lupte seculare care au durat ,,30 de ani", cum spunea prin clasa a VII- a la o lucrare de la istorie, o colega, am aparut din nou pe calea undelor, daca pot spune asa.Am traversat o perioada destul de nasoala de care zic eu ca am scapat, partial cel putin, si acum cu forte proaspete m-am intors pentru a va tine trezi in noptile albe pe care la un moment dat le ve-ti avea si voi.
Pentru inceput as vrea sa ne concentram atentia asupra a ceva ce se pare ca nu face parte din grijile noastre cotidiene:OBEZITATEA! Ma uit cu stupoare la multitudinea de copiii obezi, pe care ii vad zi de zi in fata ochilor si sincer simt un fior rece pe sira spinarii.In afara de asta ma cuprinde si un sentiment de ciuda, de angoasa, pe parintii (si ma abtin cu greu sa nu le aduc o ofensa)copiilor respectivi, sentiment care ma scarbeste cand ma gandesc ca ei isi trimit singuri copiii in gura lupului, dandu-le mereu banii de buzunar(si doar atat, fara pachet), iar ei, copiii fiind merg repede la fast-food-urile cele mai apropiate si-si iau cel ,,mai bun"burger posibil.Trist dar adevarat, si azi asa, maine asa...si ne miram de ce copiii nostrii s-au ingrasat.
Ar trebui sa existe o scoala unde ar trebui sa mearga toti cei care vor sa devina parinti, pentru a invata cum sa se comporte pe viitor cu odraslele lor.Nu vreau sa insist foarte mult pe acest subiect pentru ca practic suntem prea mici sa facem ceva, dar prin simplu fapt ca ne pasa reusim sa facem un pas mic pentru viitor.

Arătaţi că sunteţi români şi că aveţi consideraţie pentru valorile româneşti!

Votaţi cu sufletul, nu lăsaţi artiştii noştrii să piară în întunericul necunoaşterii!Să încercăm să ne facem cunoscute valorile, să evidenţiem ce avem mai bun în ţara noastră, cunoscută doar pentru lucrurile rele, prin actorii, scriitorii, sculptorii noştri care ne-au făcut cunoscuţi peste hotare.Votaţi-l pe Brâncuşi, care este pe locul 16 acum ţi poate ajunge pe podium cu ajutorul nostru, al românilor!Link-ul unde puteţi vota este:http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ .

Venind azi de la o porcărie de examen, am avut parte de o întrebare foarte neaşteptată:- Duduie, unde opreşte 301,domn'le? Puţin mai în faţă.*i-am răspuns fără a da prea multă importanţă.După foarte puţin timp, ca niciodată, a apărut şi autobuzul fantomă, pe care îl vezi doar odată la o jumătate de oră.M-am urcat după ce am insistat ca domnul drăguţ ce -mi pusese întrebarea să urce înaintea mea.Mi s-a părut că aşa ar fi normal, fiind mai în vârstă, să urce înainte, dar nu şi nu domnul a insistat să urc şi am urcat, după schimbul de amabilităţi schimbate.Măcar oamenii în vârstă să-şi păstreze statutul de oameni bine crescuţi şi cu frica lui Dumnezeu, că cei tineri, ferească sfântul să greşească să-ţi acorde vreodată prioritate.În fine nu asta contează, nu ai cum să îndrepţi cocoşaţii din ţară, mai ales că sunt din ce în ce mai mulţi.M-am urcat în autobuz cum vă ziceam mai devreme şi am ocupat şi un loc, iar lângă mine s-a aşezat domnul acela micuţ, cu ochelari mari, cam ştirb... Văzându-mă foarte abătută, s-a gândit că e momentul să intervină şi m-a rugat să-i citesc horoscopul, fapt ce m-a făcut să zâmbesc puţin, deoarece părea destul de în vârstă şi sincer nu credeam că îi mai arde cuiva de zodiac în situaţia de faţă.Dar în momentul în care mi-a menţionat faptul că este zodia peşti am înţeles de îndată.Peştii, prin definiţie sunt firi pline de viaţă, indiferent de vârsta pe care o au.După ce a văzut că mi-a smuls un mic surâs a început să-mi povestească pe scurt cum a rămas fără soţie, cum a dat anunţ la matrimoniale după câţiva ani de suferinţă, la îndemnul prietenilor, al părintelui.Deja moşuleţul acela simpatic reuşise să mă scoată din starea aia ciudată pe care o aveam de câteva zile.Mi-a povestit cum a fost întâlnirea cu două dintre cele douăzeci de ,,babe", cum le-a numit dumnealui, şi mi-am dat seama că avusese parte de două femei total opuse ,aflate la extreme:una care nu avea nimic dar îşi exprimase din prima dorinţa de a câştiga ceva pe numele ei ca şi garanţie, iar cealaltă, avea un apartament frumos cum ,,nu mai văzusem în viaţa mea, cu un pat imens", dar degeaba ca şi femeie era foarte neîngrijită şi de frică să nu capete ,,vreun pui de sifililis sau mai rău", a fugit cât a văzut cu ochii.Şi iată-l acum, după o grămadă de anii povestind unei străine poveşti destul de delicate, pe care nu toţi au puterea să le dezvăluie.Cred că aş mai avea multe de zis în legătură cu această întâmplare dar sunt convinsă că cei care vor avea răbdarea să citească se vor plictisi în final.Şi nu-mi doresc acest lucru.....

E aşa de nasol când nu reuşeşti să realizezi ceea ce îti doreşti, ai parte de eşecuri şi dezamăgiri, în prag de examene, totul ţi se dă peste cap şi nu reuşeşti nimic din ceea ce ai fi vrut....Nasol, oricum am o stare de nestare şi asta mă împiedică să fiu explicită în felul de exprimare, să fiu într-o negură totală, singură, aşa cum merit probabil....,,Viaţa e roz şi roz este lumea toată, buzele tale au gust de vişinată, stricată".

Constatare 2

Ce înseamnă să fii nebun frate.... acum în prag de stresiune să ai gândul la mare, la munte, la distracţii.....nicidecum la învăţat, la examenele care urmează.......Doamne dă-ne minte dezgheţată că avem nevoie acută de ea.

Gunoierii...

-Cine nu face dom*le mizerie în oraşul ăsta împuţit?
-Gunoierii, cine altcineva.Doar ei săracii se chinuie în fiecare zi să menţină cât de cât curat Bucureşti-ul.Mă uitam azi din 301,la ei cum strângeau fiecare coajă de seminţe, fiecare muc de ţigară, lăsat în urmă de toţi idioţii, prost crescuţi, care habar nu au să păstreze curăţenia, habar nu au să arunce gunoiul în coşuri....Stârvuri frate, împuţiţi cu pretenţii, cu maşini luxoase, cu haine de firmă şi fără pic de educaţie...Mi-e silă de ei şi e atât de trist că reprezintă majoritatea....

Constatare

Vad ca ma inceput sa pap litere si asta nu- i bine, de aceea am decis sa scriu asa fara diacritice, fara o culoare anume, in postarea anterioara vroiam sa spun,, cred ca o sa...", dar ,,ca"-ul l am pierdut pe drum.V-am pupat!

Cred vreau să fac un adevărat tablou de Grigorescu,dacă o să continui în stilul astă cu alesul culorilor de text care mai de care mai aprinse, cu siuranţă o să fie un curcubeu.Oricum mie îmi place aşa deci cred că o să continui în stilul ăsta şi o să fiu acuzată de puţine cunoştinţe în ale artei...Asta e true dar nu mai spuneţi la nimeni, să fie ăsta secretul nostru

Oficial suntem în 13 ianuarie, marţi.Buhuhu! Trei ceasuri rele, lună plină.... bla bla bla. Sper că nu sunteţi superstiţioşi? Sau da. Oricum este bine să ne păstrăm anumite lucruri moştenite de la străbunii noştri, dar am văzut că mulţi au dat uitare de mult tuturor lucrurilor care existau odinioară. A nu se înţelege că aş fi împotriva noului, a inovaţiei. Nici pe departe doar că oamenii de demult aveau ceva mai multă puritate, inocenţă, probabil şi din cauza că nu erau şcoliţi, nu aveau suficiente resurse pentru a cunoaşte tot ce îi înconjoară, fiind astfel vulnerabili. Eu una îi prefer mai bine pe acei oameni care au fost, care au ştiut să-şi crească copii cu frică de Dumnezeu, cu multă credinţă...Nu ştiu acum suntem prea răi, nu mai ştim de frică nici de ruşine şi e păcat că suntem un neam destul de reuşit, putem să ne folosim mintea constructiv, nu neapărat pentru a fura, a omorî şi alte multe rele ce se întâmpă în Românica. Trist după cum ziceam, prea trist....Cam atât pentru astă seară. Somnic uşor să avem şi mâine să ne trezim mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii.

Probabil că într-o zi voi afla de ce mă simt aşa de bine în serile cu lună plină. Dar să lăsăm Luna să-şi continue drumul său spre iubitul său Soarele, de care a fost despărţită şi cu care nu se mai întâlneşte decât de vreo câteva ori pe an. Probabil ştiţi şi voi povestea celor doi copii de împărat care au fost despărţiţi de părinţii lor şi au fost blestemaţi să nu se mai întâlnească niciodată?
Trist dar chiar şi aşa tot se mai întâlnesc cândva şi încearcă să savureze fiecare clipă. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? Dacă am sta puţin şi am medita la acest lucru poate am învaţa să preţuim iubirea atunci când ea ne apare în cale şi nu am da cu piciorul ca nişte stupizi... Dacă am aprecia puţin mai mult persoanele din jurul nostru poate nu ar mai fi atâta duşmănie, încrâncenare..... Dacă.....poate......foarte probabil să se întâmple prea curând...... trist, foarte trist.

Ce noapte frumoasă, cu lună plină.... uf auuuuuu cred că o să mă transform. Este atât de frumos afară încât nu am stare în casă şi când te gândeşti că ar trebui să dorm până acum... dar se pare că lupul îşi schimbă părul dar năravul ba. De când mă ştiu în serile cu lună plină mă simt ca nouă, plină de viaţă, nu am stare, e ciudat dar mă simt cel mai bine în serile cu lună plină. Se vede aşa de frumos de la calculator, parcă este aşezat strategic doar ce ridic ochii şi voila luna mă priveşte sfioasă şi timidă, parcă incercând să-mi şoptească ceva venit de departe, trimis cu mult dor de la cineva care mă iubeşte... Poate fi totul în imaginaţia mea, poate este doar o dorinţă ascunsă care vrea să capete contur, culoare, nu ştiu .... Oricum este frumos afară şi asta-i tot ce contează...

Oare când ne vom învaţa minte şi vom pune mâna pe carte?Ne bate sesiunea la uşă şi n-avem nici un stres, net, plimbări, filme.....Totul este la fel ca intr-o lună obişnuită, curaj şi pune mâna pe carte fato că nu te văd prea bine.V-am pupat!

2009 welcome!

Hello!Am revenit după lunga vacanţă pe care am avut-o, mai obosită, mai leneşă.....şi când te gândeşti că ne aşteaptă stresiunea cea de toate zilele.Oricum o să trecem şi peste asta, important este cum o să trecem.Ce bine că avem şi noi net după mai bine de 5 zile, 5zile de patimă profundă, de plictiseală nemărginită, eram mai rău ca în evul mediu, fără televizor, fără net, fără zile, vai de şezutul nostru.....Şi ca să fie complet cum a venit netul au venit şi viruşii, şi cu ei miile de nervi.Respirăm adânc şi gata , asta e.........ce să-i faci,asta e viaţa, de unde alta.Mă bag la somn că mâine e o altă zi şi cine ştie ce ne mai aduce..........suntem pregătiţi sufleteşte totuşi să primim ceea ce ni se cuvine.