Un an de ,,bloging''.

Acum un an aveam şi eu blog.Singură fiind simţeam nevoia de a vorbii cu cineva.Şi cum e greu să găseşti pe cineva să te asculte m-am gândit că e mai bine să-mi scriu gândurile şi frământările interioare undeva. Aveam un jurnal dar parcă nu mai era la modă, sow...m- am gândit că un blog ar fi potrivit.Ok dar cine ştia ceva de bloguri....eu nu...Noroc că la greu prietenii se cunosc şi aşa a apărut blogul meu...Frumos nu?....Revin.

A venit iarna.....

Deşi a venit iarna simt o caldură care-mi inundă sufletul.De vină sunt sărbătorile care se apropie cu paşi repezi, de vină eşti tu că îmi dăruieşti fără a cere nimic în schimb toată iubirea pe care nici nu am visat vreodată că o voi simţii...
După perioade mai rele sau mai bune, după ce am pierdut persoane dragi, îngeri pe pământ transformaţi în îngerii Domnului, vreau să revin la prima mea dragoste: scrisul. Şi deşi afară sunt 6 grade celsius am ales să scriu cu verde pentru că niciodată nu strică o pată de culoare:D.
După o lungă perioadă de frământări politice, după mii de cuvinte spuse fără rost, după campanii anti băsesciene(ca niciodată, de altfel), s-a terminat totul. A fost ales acelasi om să ne conducă şi sincer nu ătiu dacă să plâng sau să râd pentru că alternativa nu era cea mai bună soluţie aşa că nu aveai ce alege....Oricum România plânge de foame, plânge de frig, plânge după serviciile pe care le-a avut.....şi nimeni nu aude....nimănui nu-i pasă....toţi gândesc pentru bunăstarea lor, a familiilor lor....Şi ce dacă e criză, tot timpul a fost pentru cei mai mulţi dintre noi, mi-e greu să mă gândesc la tot ceea ce am văzut, am simţit....e greu, greu de tot....nu ştiu unde vom ajunge cu această nepăsare. Ascult muzică românească veche şi mă gândesc cât de bine era când ascultai muzica Laurei Stoica, a Monicăi Anghel, a Mălinei Olinescu....lista e prea lungă pentru a o reproduce....nu ştiu poate sunt eu prea nostalgică....

Doesn t time fly?

Iata- ne in luna mai, foarte aproape de perioada examenelor.Nici macar nu stiu cand a trecut timpul asta, de necrezut cum zboara si noi imbatranim pe zi ce trece, si ne pierdem din elan si din sperante, nimic nu mai e la fel, azi esti, maine nu se stie...Trist dar se pare ca pe zi ce trece e din ce in ce mai rau; degeaba visam la mai bine ca este din ce in ce mai rau.Ne pierdem si gramul de decenta pe care il avem cu toti si cu asta dispare totul.Se duce pe apa sambetii... se pierde in neant...

Se pare ca nimeni nu are curajul sa lase comenturi.Chiar nimeni nu are nimic de zis cu privire la ceea ce public? Spuneti-va parerea ca sa stiu si eu ce vreti sa cititi, ce vreti sa aflati; altfel o sa inteleg ca va plictisesc enorm:D.

Reversul medaliei....

Dupa ce am crezut ca primavara se va instala in viata noastra definitiv, ne-am trezit intr-o dimineata, acum vreo doua zile cu zapada la fund.Tocmai cand nu te astepti ceva imprevizibil iti apare in viata si pe moment poate chiar nu stii cum sa reactionezi.In cazul acesta nu trebuie sa disperi, pentru ca se va gasi cineva mereu care sa te sprijine, sa-ti fie alaturi, cu o vorba buna, cu un umar pe care sa-ti descarci energia negativa acumulata in timp...Totul raul spre bine nu uitati asta niciodata.Doar cu o fire optimista, cu un suflet deschis, cu o inima calda putem reusi, putem avea succesul pe care ni-l dorim cu totii.Si inca ceva, pentru a avea ceva trebuie sa va doriti cu ardoare acel lucru iar rezultatul nu va intarzia sa apara, incet, cu speranta si cu ajutorul lui Dumnezeu.Va pup si va respect!

Încă una.....

O familie de viermi traia intr-un rahat. Micul vierme o intreaba pe mama lui: - Mama, noi am putea trai intr-un mar ? - Da, fiule, am putea trai intr-un mar. - Mama, noi am putea trai intr-o banana ? - Da, fiule, am putea trai intr-o banana. - Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat ? - Pentru ca suntem patrioti si asta e tzara noastra fiule.



Un batrân de 75 de ani, merge la spital sa faca o analiza a spermei.Doctorul îi da un borcan si-i spune:
- Ia borcanul asta si vino cu analiza mâine!
A doua zi, batrânul apare, cu borcanul la fel de curat si gol ca ziua trecuta. Doctorul întreaba ce s-a întâmplat, iar batrânul explica:
- Stiti, doctore, uite ce-am patit: Prima data am încercat cu dreapta, apoi cu stânga si nimic. Apoi am chemat-o pe nevasta-mea. A încercat si ea si cu mâna dreapta si cu mâna stânga, apoi cu gura: prima data cu proteza, apoi fara proteza si tot nimic. Apoi am chemat-o pe vecina de alaturi: a încercat si ea si cu amândoua mâinile si cu gura si tot fara rezultat. Doctorul era socat:
- Ai chemat-o si pe vecina....????, iar batrânul raspunde:
- Da si oricât ne-am chinuit, n-am reusit sa deschidem borcanul!

Să râdem puţin!

Sâmbăta dimineaţa m-am trezit devreme, m-am imbrăcat in linişte, mi-am pregătit un pachet cu mâncare pentru prânz, am luat câinele, am mers apoi tiptil până la garaj, am ataşat barca la Jeep şi am vrut să pornesc la drum. Spre disperarea mea, la ieşirea din garaj am observat că afară era o vijelie de nedescris, ploaie amestecată cu fulgi de zăpadă şi vântul care sufla cu peste 95km/h. Am revenit cu maşina in garaj şi am pornit radioul. La ştiri se anunţa că vremea se va inrăutăţi in continuu. M-am intors in casă. M-am dezbrăcat in linişte şi m-am strecurat lângă femeia mea din pat şoptindu-i la ureche:
- E o vreme ingrozitoare afară... Ea, a răspuns somnoroasă : - Iţi vine să crezi că soţul meu idiot e la pescuit pe furtuna asta ?!