Probabil de dragul că un bun prieten s-a oferit să mi facă blogul,nu-mi vine să mai plec de la calculator.Aş scrie in continuu ca o nebunică ce sunt,bineînţeles fără a-mi neglija îndatoririle de gospodină.Probabil este şi din cauza faptului că mă bucur enorm de fiecare lucru nou ce apare in calea mea,aţi văzut cum e la ouăle kinder emoţia descoperirii unei jucării,aşa este şi la mine.Incerc să-mi fac viaţa frumoasă cu ajutorul lucrurilor minore,care poate pentru alţii nici nu există.Sad but true!
Aştept cu nerăbdare clipa în care o să ajung acasă,o să stau lipită de sobă pană simt că-mi ia hainele foc,imi place la nebunie chestia asta.Nu să-mi ia hainele foc,Doamne fereşte,să stau lângă sobă,să mănânc nuci şi să dezgrop amintiri de mult uitate cu ai mei.......