Constatare

Vad ca ma inceput sa pap litere si asta nu- i bine, de aceea am decis sa scriu asa fara diacritice, fara o culoare anume, in postarea anterioara vroiam sa spun,, cred ca o sa...", dar ,,ca"-ul l am pierdut pe drum.V-am pupat!

Cred vreau să fac un adevărat tablou de Grigorescu,dacă o să continui în stilul astă cu alesul culorilor de text care mai de care mai aprinse, cu siuranţă o să fie un curcubeu.Oricum mie îmi place aşa deci cred că o să continui în stilul ăsta şi o să fiu acuzată de puţine cunoştinţe în ale artei...Asta e true dar nu mai spuneţi la nimeni, să fie ăsta secretul nostru

Oficial suntem în 13 ianuarie, marţi.Buhuhu! Trei ceasuri rele, lună plină.... bla bla bla. Sper că nu sunteţi superstiţioşi? Sau da. Oricum este bine să ne păstrăm anumite lucruri moştenite de la străbunii noştri, dar am văzut că mulţi au dat uitare de mult tuturor lucrurilor care existau odinioară. A nu se înţelege că aş fi împotriva noului, a inovaţiei. Nici pe departe doar că oamenii de demult aveau ceva mai multă puritate, inocenţă, probabil şi din cauza că nu erau şcoliţi, nu aveau suficiente resurse pentru a cunoaşte tot ce îi înconjoară, fiind astfel vulnerabili. Eu una îi prefer mai bine pe acei oameni care au fost, care au ştiut să-şi crească copii cu frică de Dumnezeu, cu multă credinţă...Nu ştiu acum suntem prea răi, nu mai ştim de frică nici de ruşine şi e păcat că suntem un neam destul de reuşit, putem să ne folosim mintea constructiv, nu neapărat pentru a fura, a omorî şi alte multe rele ce se întâmpă în Românica. Trist după cum ziceam, prea trist....Cam atât pentru astă seară. Somnic uşor să avem şi mâine să ne trezim mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii.

Probabil că într-o zi voi afla de ce mă simt aşa de bine în serile cu lună plină. Dar să lăsăm Luna să-şi continue drumul său spre iubitul său Soarele, de care a fost despărţită şi cu care nu se mai întâlneşte decât de vreo câteva ori pe an. Probabil ştiţi şi voi povestea celor doi copii de împărat care au fost despărţiţi de părinţii lor şi au fost blestemaţi să nu se mai întâlnească niciodată?
Trist dar chiar şi aşa tot se mai întâlnesc cândva şi încearcă să savureze fiecare clipă. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? Dacă am sta puţin şi am medita la acest lucru poate am învaţa să preţuim iubirea atunci când ea ne apare în cale şi nu am da cu piciorul ca nişte stupizi... Dacă am aprecia puţin mai mult persoanele din jurul nostru poate nu ar mai fi atâta duşmănie, încrâncenare..... Dacă.....poate......foarte probabil să se întâmple prea curând...... trist, foarte trist.

Ce noapte frumoasă, cu lună plină.... uf auuuuuu cred că o să mă transform. Este atât de frumos afară încât nu am stare în casă şi când te gândeşti că ar trebui să dorm până acum... dar se pare că lupul îşi schimbă părul dar năravul ba. De când mă ştiu în serile cu lună plină mă simt ca nouă, plină de viaţă, nu am stare, e ciudat dar mă simt cel mai bine în serile cu lună plină. Se vede aşa de frumos de la calculator, parcă este aşezat strategic doar ce ridic ochii şi voila luna mă priveşte sfioasă şi timidă, parcă incercând să-mi şoptească ceva venit de departe, trimis cu mult dor de la cineva care mă iubeşte... Poate fi totul în imaginaţia mea, poate este doar o dorinţă ascunsă care vrea să capete contur, culoare, nu ştiu .... Oricum este frumos afară şi asta-i tot ce contează...

Oare când ne vom învaţa minte şi vom pune mâna pe carte?Ne bate sesiunea la uşă şi n-avem nici un stres, net, plimbări, filme.....Totul este la fel ca intr-o lună obişnuită, curaj şi pune mâna pe carte fato că nu te văd prea bine.V-am pupat!

2009 welcome!

Hello!Am revenit după lunga vacanţă pe care am avut-o, mai obosită, mai leneşă.....şi când te gândeşti că ne aşteaptă stresiunea cea de toate zilele.Oricum o să trecem şi peste asta, important este cum o să trecem.Ce bine că avem şi noi net după mai bine de 5 zile, 5zile de patimă profundă, de plictiseală nemărginită, eram mai rău ca în evul mediu, fără televizor, fără net, fără zile, vai de şezutul nostru.....Şi ca să fie complet cum a venit netul au venit şi viruşii, şi cu ei miile de nervi.Respirăm adânc şi gata , asta e.........ce să-i faci,asta e viaţa, de unde alta.Mă bag la somn că mâine e o altă zi şi cine ştie ce ne mai aduce..........suntem pregătiţi sufleteşte totuşi să primim ceea ce ni se cuvine.