Probabil că într-o zi voi afla de ce mă simt aşa de bine în serile cu lună plină. Dar să lăsăm Luna să-şi continue drumul său spre iubitul său Soarele, de care a fost despărţită şi cu care nu se mai întâlneşte decât de vreo câteva ori pe an. Probabil ştiţi şi voi povestea celor doi copii de împărat care au fost despărţiţi de părinţii lor şi au fost blestemaţi să nu se mai întâlnească niciodată?
Trist dar chiar şi aşa tot se mai întâlnesc cândva şi încearcă să savureze fiecare clipă. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru? Dacă am sta puţin şi am medita la acest lucru poate am învaţa să preţuim iubirea atunci când ea ne apare în cale şi nu am da cu piciorul ca nişte stupizi... Dacă am aprecia puţin mai mult persoanele din jurul nostru poate nu ar mai fi atâta duşmănie, încrâncenare..... Dacă.....poate......foarte probabil să se întâmple prea curând...... trist, foarte trist.