Ce noapte frumoasă, cu lună plină.... uf auuuuuu cred că o să mă transform. Este atât de frumos afară încât nu am stare în casă şi când te gândeşti că ar trebui să dorm până acum... dar se pare că lupul îşi schimbă părul dar năravul ba. De când mă ştiu în serile cu lună plină mă simt ca nouă, plină de viaţă, nu am stare, e ciudat dar mă simt cel mai bine în serile cu lună plină. Se vede aşa de frumos de la calculator, parcă este aşezat strategic doar ce ridic ochii şi voila luna mă priveşte sfioasă şi timidă, parcă incercând să-mi şoptească ceva venit de departe, trimis cu mult dor de la cineva care mă iubeşte... Poate fi totul în imaginaţia mea, poate este doar o dorinţă ascunsă care vrea să capete contur, culoare, nu ştiu .... Oricum este frumos afară şi asta-i tot ce contează...